Virgil Guran

Timp de 20 de ani am trăit în promisiuni, amăgiri şi reforme politico-economice făcute doar pe hârtie sau la televizor. De fapt, cum arată ţara după 20 de ani de frământări? Profesorii sperau într-o mărire considerabilă a salariilor, dar acestea au scăzut. Medicii pleacă din ţară pentru că aici nu au cum să-şi exercite profesia în condiţii normale. Mă întreb cine o să se ocupe de sănătatea noastră. Numărul oamenilor fără locuri de muncă s-a dublat şi foarte curând o să se tripleze.

Datoria statului român a ajuns la peste 40 de miliarde de euro şi încă vrem să ne mai împrumutăm. Am ajuns, fiecare cetăţean activ, să avem o datorie de aproximativ 10.000 de euro. Nimeni nu spune nimic de toate acestea, dar vine perioada scadenţei când datoriile se plătesc. Cine le plăteşte? Este clar că noi! Cum? Prin taxe şi impozite mai mari, prin sărăcie mai multă, printr-o viaţă mai plină de neajunsuri.

Cred că Ceauşescu se răsuceşte în mormânt pentru că România, pe timpul lui, a scăpat de datoria externă, iar noi, cei care am prins acele vremuri, ne întrebăm pentru ce acele sacrificii ale tinereţii noastre, dacă acum suntem datori vânduţi, iar banii au intrat în buzunarele clienţilor politici.

Pensionarii au ajuns să se întrebe pentru ce au muncit 30 de ani şi dacă acea pensie mică o să mai vină sigur şi luna viitoare. Copiii noştri sunt convinşi că viitorul lor poate fi doar în altă ţară, pentru că a noastră se află în pragul falimentului.

Cu toate acestea, se spune că dacă treci în partidul care se află acum la putere „o să trăieşti bine”. Mulţi au început să facă acest lucru, dar mă întreb ce vor face când vor vedea că totul a fost o simplă amăgire. S-a furat atât de mult în ţara asta, încât nu mai sunt resurse decât pentru foarte puţini. Sunt exemple care mă contrazic. Dacă eşti la guvernare poţi să construieşti un patinoar cu 12 milioane de euro. Unul similar, în Ungaria, a costat 4 milioane de euro. Cei implicaţi au câştigat 8 milioane de euro şi nimeni nu-i întreabă nimic. De ce? Pentru că sunt la guvernare şi fac ce vor. Eu cred că încet, încet, sună a dictatură, a partid unic.

Banii câştigaţi în câteva luni de cei implicaţi în acţiunea „patinoarul” (mă refer la banii nemunciţi, nu la cei pe care este normal să-i câştige orice firmă de construcţii) înseamnă, de fapt, ca un pensionar să trăiască 3000 de ani pentru a beneficia de aceeaşi sumă. Nu ne mai miră nimic!

Am văzut firmă „orientată politic” care a participat la o licitaţie pe 23 decembrie, dar care a făcut factura să încaseze banii cu două zile mai devreme, pe 21 decembrie. Cât de corectă a fost licitaţia, din moment ce  se ştia cu două zile înainte cine o să câştige?

Am ajuns la concluzia că, pe lângă şmecheriile făcute, există şi multă incompetenţă, pentru că altfel nu îmi explic haosul în care trăim. Cred că ne conduc şi oameni care nu au habar ce înseamnă administraţie publică, care nu ştiu ce înseamnă managementul şi care nu au fost în stare să-şi organizeze propria viaţă, darămite pe a celorlalţi.

Ne plângem tot timpul că nu sunt bani la buget. Nu este total adevărat! De exemplu, la Câmpina, este un buget anul acesta de aproape 1000 de miliarde de lei vechi, deci aproximativ 25 de milioane vechi de fiecare locuitor. Cu aceşti bani, bine gestionaţi, se pot face multe lucruri. De fapt, cred că în 20 de ani, oraşul trebuie să arate cu totul altfel. Dacă în fiecare an nu se cheltuiau banii cu atâta largheţe, aveam sigur investiţii de peste 30 de milioane de euro (adică 1260 de miliarde vechi) în plus faţă de ceea ce există. Cei care mă contrazic trebuie doar să verifice devizele de lucrări şi alte documente, după care să confrunte acest lucru cu realitatea din teren.